- evazív
- adj. m., pl. evazívi; f. sg. evazívã, pl. evazíve
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
evazív
Look at other dictionaries:
evaziv — EVAZÍV, Ă, evazivi, e, adj. (Adesea adverbial) Care nu exprimă o atitudine precisă, categorică; vag, ocolit. – Din fr. évasif. Trimis de ionel bufu, 14.06.2004. Sursa: DEX 98 Evaziv ≠ ferm, încredinţat Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
raspunde — A RASPÚNDE răspúnd 1. intranz. 1) A da un răspuns. ♢ raspunde în doi peri a da un răspuns evaziv. 2) A reacţiona într un anumit fel (prin vorbe, gesturi etc.) la un imbold venit din afară. 3) fig. (mai ales despre obiecte) A fi în spiritul… … Dicționar Român
scălda — SCĂLDÁ, scald, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face baie, a (se) îmbăia. ♦ refl. fig. A se reflecta, a se oglindi. 2. tranz. (Adesea fig.) A uda, a muia. ♢ expr. A şi scălda ochii în lacrimi = a lăcrima sau a plânge. ♦ (Despre ape) A curge udând un… … Dicționar Român
vag — VAG, Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivizat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (anat.; în sintagma) Nerv vag (si… … Dicționar Român
vorbi — VORBÍ, vorbesc, vb. IV. 1. intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenţii; a spune, a zice, a grăi. ♢ expr. A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. A vorbi cu gura… … Dicționar Român
